Răspunsul scurt
Atribuirea citatelor variază deoarece o propoziție memorabilă se deplasează mai repede decât contextul său. O linie este scurtată pentru un afiș, este tradusă înapoi într-o limbă nouă, copiată fără referința la carte sau atașată unei persoane celebre care pare să întrupeze mesajul său. Repetarea creează familiaritate, iar familiaritatea este adesea confundată cu dovezi.
Corecția nu este de a declara falsă orice căutare dificilă. Este pentru a clasifica dovezile. Un citat poate fi verificat într-o lucrare numită, atribuit greșit autorului greșit, modificat dintr-un pasaj localizat sau încă neverificat după verificarea surselor. Acestea sunt stări editoriale diferite și ar trebui să arate diferit pentru cititori.
Patru moduri în care se schimbă un citat
Atribuirea greșită atribuie o linie persoanei greșite: textul de început al protecției solare este un exemplu binecunoscut al unei coloane Mary Schmich asociată ulterior cu Kurt Vonnegut. Alterarea schimbă formularea, păstrând o sursă plauzibilă în apropiere, ca atunci când o propoziție este scurtată sau dispare o frază calificativă. Deriva de traducere produce cuvinte diferite în limba engleză din același text de bază. Iar deriva de sursă apare atunci când o citare este înlocuită cu o etichetă vagă, cum ar fi „citat inspirat”.
Aceste categorii se pot suprapune. O traducere prescurtată poate fi atașată ulterior unui alt autor, iar o idee reală dintr-un text antic poate fi comprimată într-o propoziție în limba engleză modernă pe care nu o conține nicio ediție supraviețuitoare. Sarcina editorului este să spună care afirmație susțin dovezile, nu să recompenseze versiunea cea mai accesibilă.
O verificare de atribuire în cinci pași
1. Înghețați formularea exactă, inclusiv punctuația și limba în care ați găsit-o. 2. Căutați un text primar complet sau o ediție academică de încredere, nu doar un site web de citate. 3. Înregistrați un locator: carte, capitol, scrisoare, număr de poezie, pagină sau identificator de manuscris. 4. Comparați edițiile și traducerile fără a le amesteca cuvintele. 5. Căutați înapoi pentru cea mai veche apariție urmăribilă atunci când rândul este absent din opera autorului numit.
Eșecul căutării nu este o dovadă a falsității. Este un motiv pentru a scădea nivelul de încredere și a continua să cauți. O înregistrare sigură ar trebui să menționeze dovezile care o susțin și limita a ceea ce nu a fost verificat.
De ce nume celebre atrag replici
Un autor celebru acționează ca un sistem de distribuție. Cititorii cunosc deja numele, editorii pot încadra linia instantaneu, iar citatul capătă greutate morală fără munca lentă de a localiza un text. Numele schimbă, de asemenea, modul în care este interpretată o propoziție: un împărat, poet, activist sau profesor spiritual devine o scurtătură pentru o întreagă viziune asupra lumii.
Această comandă rapidă este exact motivul pentru care proveniența face parte din sens. Un rând despre frică din Scrisoarea XIII a lui Seneca este un argument în cadrul unei discuții despre anticipare; o linie atașată la „Seneca” fără un număr de litere poate fi reutilizată în aproape orice. Contextul nu este decorare academică. Este diferența dintre ceea ce spune sursa și ceea ce vrea internetul să spună.
Biroul de cercetare RiseHush
Biroulcreditat corect face clasificarea vizibilă. Înregistrările sale includ linii susținute de sursă, atribuiri greșite documentate, formulare modificată și clienți potențiali neverificați în mod explicit. Fiecare înregistrare conține o dată de revizuire, o notă a editorului și legături cu dovezi; instrumentul de căutare nu tratează niciodată o înregistrare absentă ca o dovadă că un citat este fals.
Raportul public de atribuire explică domeniul de aplicare și limitările setului de date, în timp ce metodaRiseHush explică de ce un catalog mai mic, inspectabil, este de preferat unei arhive de cotații produse în serie. Aceasta este strategia de căutare defensabilă: cercetare originală utilă pe care cititorii o pot audita.
Ce să publicați când certitudinea este limitată
Dacă formularea este localizată, publicați citatul cu lucrarea și localizatorul acestuia. Dacă autorul greșește, publicați corectarea și afișați cea mai apropiată sursă urmăribilă. Dacă formularea este modificată, puneți forma populară lângă forma localizată și explicați schimbarea. Dacă traseul rămâne incomplet, spuneți „neverificat” și descrieți ceea ce a fost verificat.
Acest limbaj este mai lent decât o dezmințire definitivă, dar câștigă mai multă încredere. De asemenea, oferă cititorilor ceva util de făcut: deschideți sursa, comparați ediția și partajați o propoziție fără a spăla incertitudinea în încredere.
Cum pot spune dacă un citat este atribuit greșit?
Căutați formularea exactă într-o ediție completă a operei autorului numit, înregistrați un localizator precis dacă îl găsiți, comparați traducerile și căutați cea mai timpurie apariție urmăribilă dacă este absentă. Tratează un eșec de căutare ca incertitudine, nu ca dovadă automată a falsității.
Care este diferența dintre o citare greșită și o atribuire greșită?
O atribuire greșită dă autorului greșit. Un rând modificat sau citat greșit schimbă formularea unui pasaj localizat. Un singur citat poate avea ambele probleme.
De ce site-urile cu citate repetă atribuții greșite?
Repetarea creează familiaritate, numele celebre fac cardurile mai ușor de comercializat, iar paginile copiate elimină adesea locatorul original. Fără un flux de lucru de corecție, eroarea se agravează în rezultatele căutării și postările sociale.